.Pierdere.

Document pierdut

Mi-am strâns de-alungul anilor

Atâtea foi

Într-un singur document.

Stăteau îngrămădite- litere zbârcite,

Dormeau pe moale-aspru.

Până când, am uitat sa le trezesc.

Am uitat să le-ngrijesc

M-am pierdut pe mine, aşa cum le-am pierdut pe ele.

Zi crudă a fost atunci

Căci pierderea lor

M-a adus pe un vapor, în glasul mării

Eu caut documentul…

Vad cerul in alb...

Azi- e lumina, ninge, ea scrie, caldura, din nou maini reci, lipseste ceva: rasul.
Da, the uninhibited laughter reduces the effects of stress and helps the immune system work properly, asta imi amintesc de la engleza, dar cand nu ai cu cine???


poza: modificata la repezeala, de prin noiembrie(inceput), aveam guma in gura, datorita celor care nu se pricep sa anunte inainte.

Seara, totul e mai placut!

O zi din Decembrie. 11 Dec. La multi ani, Lidia! E o prietena de-a mea, sa spun ca e mai mica? Nu, tocmai a facut si ea 15, dar tot eu sunt mai mare...nu-mi pot regla sangele nici cum, mainile mele, cu orice tip de manusa raman reci. Cand se intalnesc cu zapada, ma ard. Pot sa le fac orice, degeaba...dreapta este mai rece ca stanga. Astfel, imi verific temp.
Mda, am reusit sa ajung intr-un loc, ziua varului meu, e, e copil de clasa 1, imi place la el, ma joc cu masinile, e mic, il pot lua in brate(bine, asta cand suntem doar noi, caci e: ''baiat mare'') si il fac sa rada. Uneori, ma epuizeaza. Sor`sa, e mai mare cu 2 ani. Despre ea, nu-mi prea place. E rautacioasa si imi umbla mereu la telefon, il ignora pe fratelei ei mai mic, crezandu-se mai mare si mai tare, vrea mereu sa patrunda in lumea mea, la inaltimea mea, stiti voi: ca fetele; dar degeaba, nu o las mai mult, ma plictisesc sa aud aceleasi povesti banale, sa joc rummy sau sa vad cum da pe muzica si nu danseaza..atunci, imi gasesc fericirea in el, pentru ca e mic si scump, nu e rautacios, ma intelege, facem numa nebunii cand prindem ocazia singuri si oricat m-ar obosi imi place pana la urma, pentru ca e bun la suflet, cel putin asa il vad, in comparatie cu sor`sa. Dar azi, a fost cam timid cand m-am dus cu Lidia la el(persoana straina pentru el). Nu se astepta, stia ca voi merge maine, pentru ca m-a sunat si nu i-am promis nimic, apoi am trimis un sms mamei lui ca voi merge dim, din cauza ca nu-mi place sa merg singura seara catre gara(tigani, caini vagabonzi si tot felu` de oameni) dar, cu ea am noroc(Lidia), a venit cu mine, asa ca am reusit sa ''scap'' intr-un fel, ca sa nu merg maine si pe drum pot spune ca m-am distrat.
Drept e, iti tremura buzele de frig cand razi, e gheata pe jos, aluneci daca nu esti atent, dar e frumos cand ai langa tine o persoana draga, care te scoate din starea de oboseala, ne-chef si e si mai frumos cand atingi zapada in momentul in care trebuie sa intri in casa...o auzi: ''Vaii, te rog eu nu, nici macar la scoala nu am fost frecata'' ma face sa rad, cred ca a devenit o obsesie pt unii chestia cu ''frecatu`'' , pana i-am deschis mintea Lidiei si normal ca nu am frecat-o, am facut doar un bulgar, nereusit, din pacate..asta vroiam sa fac de fapt.

Again

Nu vad corabia cerlui :(..dar stiu ca ea ma vede pe mine..

Trebuie sa ma odihnesc. Ma asteapta o saptamana noua :)

Mos Nicolae, nedescoperitul mos...

Imi lipseste ceva.
Tocmai m-am intors de la o discutie tata-fiu.

T: L. , anu` asta vine Mosu?

In gandul meu, cum sa ma intrebe asa ceva, adica, am crescut, nu isi da si el seama... De fapt, m-a emotionat intrebarea si am plecat repede din bucatarie in camera. Am varsat niste lacrimi, singura, dar a intrat in camera si l-am luat in brate.
E tatal meu, care a inceput sa imi spuna :" Eu am vorbit de mult cu mosul, m-am intalnit chiar acum inainte sa ajung in casa, cu el, du-te la ghete, vezi ce ti-a adus. Ti le-ai facut macar? Le-ai sters? "
Am inceput sa rad, desigur, mi-a mai spus si alte lucruri atat emotionante cat si amuzante(el era foarte vesel) dadeam din cap si mai ziceam si eu cate ceva: " Ghete?!..o doamne...da..nu stiu.." cam atat. A plecat in sfarsit din camera, i-am spus de fapt ca am sa ma uit cand va face el dus.

Ma uit in oglinda. Imi aduc aminte de alte dati cand: stergeam ghetele inainte cu doua ore, iar cat lipseam din camera imi batea inima si fugeam repede sa caut in cizme, nu gaseam nimic(luminile stinse) si ma uitam repede pe vizor ca sa il prind odata si-odata pe mosu. Dar nu reuseam, era invizibil, mi-l inchipuiam cam asa: Un mos slab, inalt, imbracat cu un costum rosu, niste cizme maro inchis , dar fata mereu neagra, de fapt ca si cand te-ai imbraca intr-un costum, iar capul l-ai lasa in jos, ramanand un gol inchis, fara chip.

Ce fericita eram cand vedeam cadourile inainte sa adorm, iar cand ma trezeam cu ele parca nu-mi placea din cauza ca : "Off, de ce a trebuit eu sa adorm asa de repede si sa nu-l prind"? normal ca ma bucuram de fiecare data.

Asta imi lipseste- numai cred, pentru ca stiu adevarul, parintii mi-au fost mereu ''mosul". E dorul de copilarie, cand credeam.

Acum, fug repede sa vad... :))

Multumesc Iarna ca mi-ai sters ghetele

Bine...mi-am mai schimbat parerile. ! incerc sa readuc aceea magie haioasa..

FULG

Acum doua ore a sunat telu fix. Cum, sunt home alone, trebuia sa raspund eu, nu aveam de ales. Era o matusa, din vorba in vorba mi-a spus:'' X e la taiat brazi in padure, mi-a spus ca acolo ninge, deci, va ninge si la noi, cred''..dar plaoia nu se mai oprea.
Si uite ca ma uit pe geam: Ninge, chiar ninge, dupa atata ploaie vad fulgii mari, ingramaditi, repezi sa se astenre pe pamant, insa, e cam ud, dar e frumos. Imi place, vine iarna...

! Iti daruiesc un fulg, mai multi chiar, daca as putea, draga, Gina!

Recitare, acum 2 ani..parca..

Faimosul festival '' Primavara Poetior'' sau '' Primavara Condeilor'' ..ma pregatea magistra, nu pot sa descriu mai mult..nu vreau, ci doar postez poezia.'':
Eu nu strivesc corola , hai sa te aud! ''

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte. (L. Blaga)

Si ma oprea, : ''ta,sss,t.. mai incet, mai nu stiu cum.etc.'' Tin minte ca de fiecare data cand imi zicea sa incep, eu aveam in minte tot: Eu nu strivesc corola de minunea lumii :)) pana mi-am dat deschis larg ochii, caci eu iubesc, si ochi si buze si flori si tot ce-i frumos. ?!

Acum, citeste-o si tot asa...pana adormi!