luni, 3 ianuarie 2011

Copilaria, soaptele ei, amintiri...

Salut!

Timp liber
...: " ce-ti place
sa faci cel mai mult"? Avand in vedere faptul ca, ma impiedica ceva si nu am cum sa fac ce imi doresc, aleg varianta:" sa ma uit la poze ". Da! Mereu mi-a placut. De cand sunt mica, pana acum. Acasa, iau fiecare album in parte, le-am vazut de o groaza de ori, dar nu ma satur, imi place. Atatea amintiri, care ma fac fericita. Pozele de cand eram mic copil. Asta am facut ieri. In famile(vizita), eu si varul meu. Parintii joaca mereu rummy. Am rasfoit atatea albume, plicuri in care erau pozele, de toate... Poze, pe care eu nu le am acasa. Treptat am incercat sa-mi aduc aminte... eram pozati aproape la fiecare eveniment. In special, zilele de nastere, Craciunul si vara... cata zapada era in Centru in anul 2002. Beculete, nu chiar asa moderne, nu peste tot, dar speciale. Noi eram imbracati- ciudat, ar spune cei de acum. Nu aveam atatea haine " moderne" si nici nu stiam ce-i aia tunsoare bob. Ma tundea mama, sau pe la frizarii-rar. Motivul?Nu prea stateam! Mai plangeam, mai adormeam, radeam, tipam, dansam, unii ma tineau in brate, altii imi dadeau de baut..la toate evenimentele astea mi se facea cate-o poza.
La varsta de 1 an, mama a trecut, asa spune ea, prin cea mai mare sperietura. Cauza? Portocala. Tata mi-a dat-o cu pielita, asa ca dupa ce am mancat, mi-a ramas pielita in gat. Nici cu batai pe spate n-a reusit mami, era tot mai rau...asa ca, mi-a bagat degtele pe gat si a scos pielita. A fost eroul meu.
dormeam cu degetul in gura...Ah, mult timp am dormit asa.

"Cu fiecare lacrima, ma indepartez de tine, Copilarie."

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

2011

Ianuarie- ce frumos suna. E prima luna. Si sambata- ziua mea preferata, deja e seara...
La multi ani!

Ieri, ma gandeam sa scriu o lista(aici) cu: Ce a fost bine, ce a fost rau, ce ar fi putut merge mai bine, dar chiar nu am mai avut chef sa aprind calculatorul, de fapt, nici nu am mai avut cand.
Intrebare: ce-ti doresti de la 2011? Raspuns: ce n-am primit de la 2010. Nu! Raspuns: un 2095.

vineri, 31 decembrie 2010

"buni-nebuni"

Are trei nepoti de la copii. Doi de la baiat si una de la fata. Eu sunt aceea! cea mai mare. Si uite, ce agitatie pe capu` ei. Merge si ea la revelion.
: Mami, pana si buni se distreaza de rev.
Am aflat asta doar acum doua zile. Sa merg la ea, sa o pregatesc. I-am spus ca merg, sa stea linistita.Eu, raman la urma. Acum, trebuie sa plec. Si uite asa, se duce incet, ultima zi din an. De abia astept sa ies afara. Aer!

miercuri, 29 decembrie 2010

Pe pagina a III-a scria

Motto
Cartea pe care doresti s-o citesti si n-o gasesti, trebuie s-o scii!

marți, 28 decembrie 2010

sentimente povestite ..scurt




Cand mi-am dat seama ca mama reprezinta totul pentru mine?
Din clipa in care am privit-o in ochi si am vazut ca, acei ochi, mari, erau albastri, ca ai mei. Nu contau celalate trasaturi. Am vazut in ochii ei fericirea, alaturi de mine, iubirea, alaturi de mine, tristetea din cauza mea, durere, din cauza altora, am suferit odata cu acei ochi, fara sa stie, sau sa stie. Am impartit aproape toate sentimentele, unele le-am ascuns. Am gasit in plans, o solutie pentru curajul pe care nu il aveam de a-i spune: te iubesc. Plangeam poate, pentru ca, ma simteam inutila. In sensul ca nu aveam curaj. De mic copil, sufeream daca i se intampla ceva, daca se simtea rau, sau daca o jignea cineva. A jignit-o destul el. Reprezinta totul, pentru ca a avut grija de mine, am primit ajutor de la multa lume, l-am cerut lor sau mi l-au dat fara sa vrea, ca sa nu o fac pe ea sa sufere pentru mine, dar am observat ca nimic nu se compara cu ea. Reprezinta totul, pentru ca am avut-o atat de putin departe de mine, dar acel putin a insemnat mereu o infinitate. Reprezinta totul, pentru ca, lacrimile mele si ale ei se intalneau la intersectia obrazelor. Cuvintele, aduceau mereu un strop in plus de fericire, dar si de tristete. Sufletul a tacut mereu. Daca avea glas, poate toate miscarile vietii se schimbau. Nu am aflat.

Au trecut anii, alaturi de ea ma simt fericita. Alaturi de ea, as vrea sa traiesc la nesfarsit. Nu mi-e rusine si stiu ca, odata trebuie sa ma indepartez din cauza facultatii, dar pana atunci imi doresc cat mai multi ani sanatosi alaturi de ea si mai buni. Asta se poate, pentru ca exista iubirea- mama - fiu, nu vreau sa sper in dorinte, vreau sa traiesc clipa.

luni, 27 decembrie 2010

azi e, fara titlu ...

Uneori, as vrea sa fiu cum am fost .

" Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate/ De dureri, pe care insa le simtim ca-n vis pe toate. "

sâmbătă, 25 decembrie 2010

-So this is Christmas-


Let's hope it's a good one
Without any fear..


Ma uit pe geam...cerul, e destul de senin, de dimineata soarele m-a intampinat. E drept, dimineata a fost pe la 11.30, am dormit doar 5 ore. Sunt obosita, dar imi revin repede. Dealurile, care pana acum erau acoperite de o plapuma alba, azi sunt cam dezbracate, si-au pierdut din acea culoare pura - alb. E o zi de Craciun mai diferita, din cauza ca nu e zapada. Si gerul, s-a obosit sa sopteasca povesti. Dar, nu uitati parinti: " azi va joaca fata!"..da vin cetasii. Unde sa ma ascund? Glumesc... se vede ca sunt de la oras, adica, nu am copilarit la tara, nu prea ma am cu astea... de abia astept sa treaca. Acum, vreau doar sa gust putin din magia Craciunului.

Craciunul nu imbatraneste. Craciun fericit !