luni, 29 noiembrie 2010

Traiasca Doamna Desa

Se ajita femeia, din septembrie(banuiesc)
.Ma suna mereu si imi spunea ca:'' Pe 29 noimbr. are loc etc si etc.''
Pur si simplu nu puteam scapa de ea, tin minte ca atunci cand eram bolnava si vocea mea practic nu exista, i-am dat-o lui mami la telefon, ca sa ii explice ea ce vroiam sa ii spun si ce ma tot intreba(pentru ca stiam de ce ma suna mereu) Stateam in camera si ma abtineam sa nu rad, caci saraca mama, vb pt prima oara cu d-na Desa, nu avea de unde sa stie ca acest pui de om cu o gura atat de mare, o va innebuni. La un moment dat si-a luat telefonul de la ureche si mi-a spus: ''Poftim, ia-l si spune-i tu ... ''. Dar ce puteam face eu? Daca vocea ma parasise complet. Ba mai mult, eram nervoasa, daca pot spune asa ca in timp ce d-na Desa vorbea si vorbea, telefonul nu era nici la urechea mea nici la urechea mamei. Dar, s-a rezolvat totul. Cum asa? Pai, am scris repede pe o foaie: ''Spune-i ca am inteles tot si ca vorbim alta data'' si mama, epuizata de cele 8 min in care nu a reusit sa spuna mai nimic, ci doar sa asculte :)), m-a ascultat.
Bine, astea sunt amintiri. Ca sa vada si ea de ce imi pierd minutele la telefon, nu cu prietenii, ci cu D-na Desa care ma zapaceste, dar pe care pot spune ca o simpatizez :)).


Am picat si eu la mijloc. Ia-ta ca a venit ziua cea mare pt ea si pentru noi:))..

''Cercul de Teatru si Cenaclul ''Variante'' de la Clubul Elevilor din Fagaras prezinta spectacolul literar-artistic: '' Si tu esti adolescent".
Intalnirea de astazi vrem sa fie o sarbatoare a cuvantului scris si interpretat de liceeni.
In acest ''scandal'' al vorbirii, miscarii, simtirii si pasiunii sunt implicati urmatorii elevi:
1- 25 ''


De abea acum am reusit sa citesc...


Ma cheama un dor mai presus de toate, teatrul.

duminică, 28 noiembrie 2010

Pentru - mai târziu...


Nocturnă

În noaptea-aceea luna părea un cap de mort
Tăiat de ghilotină şi aruncat in Mare -
Un cap purtat de valuri şi-n marşuri funerare
Rostogolit spre farul ce scânteia in port.

În noaptea-aceea luna părea un ghem de sfoară
Scăpat din mâna dreaptă a celui care-n viaţă
Te leagă, te dezleagă, te iartă şi te-nvaţă
Cum poţi ieşi din iarnă, intrând în primăvară.

Şi-n noaptea-aceea luna părea un chihlibar
Desprins din cingătoarea lui Crist, care murise
Ca să-nvieze iarăşi din somnul fără vise,
Sanctificându-şi crucea rămasă pe Calvar!...




sâmbătă, 27 noiembrie 2010

E chiar Mara(I. Slavici), dar ea, normal ca e diferita, e de pe timpul nostru, insa in spatele ei, ascunde si ea multe greutati.


Ma saturasem sa tot copiez, aceleasi versuri pe care le aveam in portofoliu si am ales sa scriu direct..

!In poza, nu scriam, ci mai ca adormeam...acum 3 sapt la prima ora de biologie :))



Dialog cu biblioteca

Iubesc cărţile, dar mai mult iubesc conţinutul lor.

E aceeaşi ea. Intră în bibliotecă. E singurul loc unde, printre mirosurile cărţilor vechi, îşi regăseşte speranţa pentru o nouă zi. Nu a mai fost de mult aici...

- Bună ziua ! O caut pe ''Mara''.
- Nu te recunosc, tu cine eşti ?
- Nici nu trebuie, mă grăbesc, mi-o puteţi da pe ''Mara'' ?
- Ai putea s-o cauţi chiar tu, dar, stai liniştită, te înţeleg, eşti obosită, se citeşte asta în ochii tăi...
- Chiar? Dar nu sunt obosită. Bine, sunt! Însă nu fizic, mai mult mi-a obosit gândul aşteptării.
- E un loc plăcut aici, nu?
- Da, doar că...
- Doar că, ce?
- E totul schimbat, poate din această cauză nu o găsesc nici pe ''Mara''.
- Vrei să-ţi spun un lucru?
- Mi-ar face plăcere să ascult mai multe.
- Ai crescut. Nu ştiu sigur dacă mai ai nevoie de ''Mara''. La fel cum am crescut şi eu, atâţia copii am pierdut, dar ştiu că şi-au găsit adăpost.
- Într-adevăr, e plăcut să ştii că mai sunt elevi interesaţi şi de foştii copii, dar acum trebuie să plec!
- Nu, aşteaptă, e chiar aici!

Însă, a fost prea târziu. Ea plecase, părăsise biblioteca. Nu avea nevoie de ''Mara'', cartea din bibliotecă, la fel cum avea nevoie de Mara ce-a veche... o avea acasă, era preţioasă şi chiar dacă drumul vieţii le-a despărţit uneori, au fost mereu acolo, aproape.
Biblioteca este locul unde carţile îşi au propria casă. Conţinutul cărţii ne invaţă multe, iar atunci când, în acel conţinut îţi regăseşti misterele dinăuntrul tău, trebuie să trăieşti cu picioarele pe pământ, să refuzi pentru o clipă a scrie, a citi şi să înveţi cât mai repede drumul către a trăi cu adevărat tot ce scri şi citeşti.

vineri, 26 noiembrie 2010

O, mama, dulce mama...


Ai plecat...din nou. Dar cel mai rau este ca ma lasi cu el, stii bine ca nu-mi place. Ca imi este frica uneori, ca imi e dor de tine de fiecare data.



Sunt unicul fruct al amorului parintilor mei. Da, copacul acesta nu a mai dat roade de cand m-am nascut eu. Nu ma refer la copii, ci la iubirea dintre ei.
Totul mi-a parut mereu: fals, acum e fara indoiala.

''Un copil nu are nevoie doar de dragoste de la părinţi, ci şi de dragoste între părinţi.''

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

..am, incerc, vreau.. OARE?



Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput,
Primul vis pierdut,
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..

Am o vedere spre lume,
Un vis fara nume
Si... praf de stele..
Pe..
urmele mele...
Si incerc sa ma uit inapoi,
Sa vad soare sau
ploi..

Am o povesteste citita,
O soapta zidita,si..

Praf de stele pe..hainele mele

Si as vrea sa culeg... Stopi de vant,
Sa-i arunc pe pamant...
Sa devina cuvant..

joi, 18 noiembrie 2010

Timp

Te caut si nu te gasesc, iar atunci cand te gasesc imi e parca sila de tine. Si-mi pare atat de rau ca din cauza ta, nu am cand sa mai scriu aici ...

Tic, tac, tic, tac ...e noapte si simt cum treci atat de repede incat nu reusesc sa adorm.
Alteori, ziua, incerc sa te aduc in haos si-atunci imi pare rau, caci - din nou te pierd.

Iar singura vinovata sunt eu, cu toate ca pe tine te invinovatesc de fiecare data...
Timp? mai esti?
A plecat. Cand am sa-l gasesc , cu siguranta il voi opri o zi intreaga la povesti, sa fiu cea dinainte, sa depind de el, ca sa pot scrie si aici tot ceea ce am scris pe foi, fie albe, fie rupte, fie mici, mari...imi doresc mai mult decat o clipa de timp.

luni, 1 noiembrie 2010

Lumina

Am invatat la scoala, de la un profesor, ca trebuie sa fii bun ca lumina!

Haide-ti impreuna,AZI SI NU NUMAI ,nu doar sa fim buni, ci sa aprindem o lumina pentru cei care:

Au uitat cum e sa deschizi ochii si sa privesti lumina...
Pentru NOI, pentru EI.


As scrie mai multe, dar somnul ma cheama, iar de data asta nu am sa-l refuz....