E chiar Mara(I. Slavici), dar ea, normal ca e diferita, e de pe timpul nostru, insa in spatele ei, ascunde si ea multe greutati.

Ma saturasem sa tot copiez, aceleasi versuri pe care le aveam in portofoliu si am ales sa scriu direct..

!In poza, nu scriam, ci mai ca adormeam...acum 3 sapt la prima ora de biologie :))

Dialog cu biblioteca

Iubesc cărţile, dar mai mult iubesc conţinutul lor.

E aceeaşi ea. Intră în bibliotecă. E singurul loc unde, printre mirosurile cărţilor vechi, îşi regăseşte speranţa pentru o nouă zi. Nu a mai fost de mult aici...

- Bună ziua ! O caut pe ''Mara''.
- Nu te recunosc, tu cine eşti ?
- Nici nu trebuie, mă grăbesc, mi-o puteţi da pe ''Mara'' ?
- Ai putea s-o cauţi chiar tu, dar, stai liniştită, te înţeleg, eşti obosită, se citeşte asta în ochii tăi...
- Chiar? Dar nu sunt obosită. Bine, sunt! Însă nu fizic, mai mult mi-a obosit gândul aşteptării.
- E un loc plăcut aici, nu?
- Da, doar că...
- Doar că, ce?
- E totul schimbat, poate din această cauză nu o găsesc nici pe ''Mara''.
- Vrei să-ţi spun un lucru?
- Mi-ar face plăcere să ascult mai multe.
- Ai crescut. Nu ştiu sigur dacă mai ai nevoie de ''Mara''. La fel cum am crescut şi eu, atâţia copii am pierdut, dar ştiu că şi-au găsit adăpost.
- Într-adevăr, e plăcut să ştii că mai sunt elevi interesaţi şi de foştii copii, dar acum trebuie să plec!
- Nu, aşteaptă, e chiar aici!

Însă, a fost prea târziu. Ea plecase, părăsise biblioteca. Nu avea nevoie de ''Mara'', cartea din bibliotecă, la fel cum avea nevoie de Mara ce-a veche... o avea acasă, era preţioasă şi chiar dacă drumul vieţii le-a despărţit uneori, au fost mereu acolo, aproape.
Biblioteca este locul unde carţile îşi au propria casă. Conţinutul cărţii ne invaţă multe, iar atunci când, în acel conţinut îţi regăseşti misterele dinăuntrul tău, trebuie să trăieşti cu picioarele pe pământ, să refuzi pentru o clipă a scrie, a citi şi să înveţi cât mai repede drumul către a trăi cu adevărat tot ce scri şi citeşti.