sentimente povestite ..scurt

Cand mi-am dat seama ca mama reprezinta totul pentru mine? Din clipa in care am privit-o in ochi si am vazut ca, acei ochi, mari, erau albastri, ca ai mei. Nu contau celalate trasaturi. Am vazut in ochii ei fericirea, alaturi de mine, iubirea, alaturi de mine, tristetea din cauza mea, durere, din cauza altora, am suferit odata cu acei ochi, fara sa stie, sau sa stie. Am impartit aproape toate sentimentele, unele le-am ascuns. Am gasit in plans, o solutie pentru curajul pe care nu il aveam de a-i spune: te iubesc. Plangeam poate, pentru ca, ma simteam inutila. In sensul ca nu aveam curaj. De mic copil, sufeream daca i se intampla ceva, daca se simtea rau, sau daca o jignea cineva. A jignit-o destul el. Reprezinta totul, pentru ca a avut grija de mine, am primit ajutor de la multa lume, l-am cerut lor sau mi l-au dat fara sa vrea, ca sa nu o fac pe ea sa sufere pentru mine, dar am observat ca nimic nu se compara cu ea. Reprezinta totul, pentru ca am avut-o atat de putin departe de mine, dar acel putin a insemnat mereu o infinitate. Reprezinta totul, pentru ca, lacrimile mele si ale ei se intalneau la intersectia obrazelor. Cuvintele, aduceau mereu un strop in plus de fericire, dar si de tristete. Sufletul a tacut mereu. Daca avea glas, poate toate miscarile vietii se schimbau. Nu am aflat.

Au trecut anii, alaturi de ea ma simt fericita. Alaturi de ea, as vrea sa traiesc la nesfarsit. Nu mi-e rusine si stiu ca, odata trebuie sa ma indepartez din cauza facultatii, dar pana atunci imi doresc cat mai multi ani sanatosi alaturi de ea si mai buni. Asta se poate, pentru ca exista iubirea- mama - fiu, nu vreau sa sper in dorinte, vreau sa traiesc clipa.