Azi, am ajutat-o pe mami in bucatarie. Imi place sa o ajut...dar nu ne prea potrivim, eu sunt mai calma, ea e mai iute... ma cheama sa o ajut, pana ma uit pe geam, face singura. Imi da de lucru: mixerul.. vechiul mixer, greu, dar mainile imi zboara. Imi da alt lucru: mixerul... si tot asa. Doar mixerul ala care nu-mi place :|normal ca nu i-am spus . Cand eram mica, imi doream atat de mult sa fac si eu cu el. Mi se parea interesant, il vedeam ca pe o jucarie pe care o tot invarti si care nu se mai opreste, titirez imi placea sa-i zic."Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Daca ar fi dupa mine, as sta ore-n sir si m-as uita la filme de Craciun... dar sa am liniste.
Adica, sa nu ma deranjeze nimeni.
As vrea sa ninga afara, ca sa pot asculta colinde, e mai placut!
De ce adultii, unii, nu stiu sa se bucure ? Aseara, mi-a dat mami un trandafir, facut dintr-un servetel. Azi dimineata, l-am pictat, i-am dat culoare, pare mai viu si i l-am daruit ei. Ce sa inteleg prin: "Oo, ce l-ai colorat! "..
Din moment ce nu am vazut sclipirea, l-am pastrat. E chiar langa mine. Am sa-l tin mereu, sper sa nu-l stric... din joaca, se intampla multe.
6 comentarii:
Suntem diferiți, Lav, asta este clar!
Eu păstrez mii de nimicuri- am pregătit două pachete mari- câte unul pentru fiecare fiu.Acolo este viața lor în imagini grăitoare.
O să râzi, am păstrat câțiva ani sticluța de parfum adusă de fiul cel mare, din primul lui salariu mărit.
De la cel mic am și felicitările de la grădiniță..pietricele, petale..
p.s. să nu pierzi trandafirul, are vraja lui!
Pai, altfel ar fi monoton, nu? Oricum, eu si ea chiar suntem diferite.
Nu rad, zambesc, ma uimesc la ficare cuvant citit, serios. Este minunat... si mie imi place sa pastrez toate nimicurile, pentru mine, ele au acel ceva si poate din cauza ca doar pentru mine, ma mai trezesc cu ele aruncate. E un sentiment de...regret. "am păstrat câțiva ani sticluța de parfum adusă de fiul cel mare, din primul lui salariu mărit.
De la cel mic am și felicitările de la grădiniță..pietricele, petale.. "
Astea sunt amintirile!Bravo!
Trandafirul, da...nu am sa-l pierd, de pierdut nu, de ratacit poate sau stricat(ei spun ca eu nu stiu sa pastrez nimic) ei bine, stiu! pentru ce-mi pasa!
Sa nu pierdeti nici Dv, vraja noptii!
Am o mulțime de treburi, dar tu meriți să-ți dau din timpul meu, mult,Lav!
Știi, între noi, ființele, acționează niște chimii, iar chimia, lasă, nu vorbim ca la școală, vorbim așa, cât să înțelegem puțin din marele mister.
Conform acestor chimii, oamenii se atrag, se resping, se ignoră.
Apoi , mai este ceva- acel aparent conflict între părinți și copii, oricine l-a trăit. Eu însămi îmi amintesc , cu mama , mai ales. Când n-a mai fost mama, am transformat-o în icoană. Chiar asta este!
Mă raportez la ea în toate momentele mele dificile!!
Nu înțelegi acum cum stau lucrurile, încearcă sau ea ar trebui să încerce să le vadă și prin ochii tăi, pentru că ea a trăit vârsta ta, cu toate ale ei..tu n-ai trăit, abia înveți.
Orice s-ar spune, viața , cu toate ale ei , este minunată!
Noi o schimonosim, în goana noastră de ”altfel”.
Ai visat frumos? Moșul îi-a lăsat daruri/
Și de la EL( băiatul) un bilețel???
Ieri.. am dormit putin, dar bine, nu-mi amintesc daca am visat...
Mosul.. da, mi-a adus daruri. Poate nu ce-mi doresc, dar imi ajunge..
De la EL? Acel EL, a vrut sa ma vada... da, vrea asta de cateva zile, nu s-a putut, nu am vrut eu! Acel el, a vrut sa vb. cu mine, a vorbit, pe net. Biletel nu, doar cuvinte(tastate) ... de ce ati intrebat? ..
L.
Lav,
Am întrebat, nu pentru că sunt curioasă, ci pentru că este tare frumos să primești și să scrii bilețele, perioada asta nu se compară nicicum cu alta.
Știi ceva? eu păstrez niște bilețele, un poem, o inimioară de la un concurs de dans, vederi..
Au un parfum special.De fapt , ele sunt eu!
Să culegi candoarea clipelor ăstora! Este inegalabilă!!!
Trimiteți un comentariu